Cum scriu persoanele nevăzătoare? Istorie și metode moderne

Cum scrie o persoană nevăzătoare?

Persoanele nevăzătoare folosesc alfabetul Braille, numit după creatorul său, Louis Braille, care a conceput sistemul la doar 15 ani. Alfabetul a fost prezentat în 1829, iar prima carte scrisă în Braille a apărut opt ani mai târziu. Interesant este că aceasta prezenta istoria Franței.

Alfabetul Braille se bazează pe 6 puncte în relief, ale căror combinații reprezintă literele.

Pentru a scrie pe hârtie, persoanele nevăzătoare folosesc mașini de scris Braille, precum Perkins, Eurotype sau TatraPoint. Hârtia utilizată trebuie să fie mai groasă și mai rigidă decât cea obișnuită.

Dar cum folosesc internetul? Cu ajutorul cititoarelor de ecran, adică al unor programe care transformă textul în vorbire sintetizată. Printre cele mai cunoscute se numără NVDA, disponibil gratuit, și JAWS, un program cu plată. Astfel, persoanele nevăzătoare pot folosi calculatorul, pot scrie texte și pot lucra în numeroase domenii.

Aceste soluții digitale se dezvoltă rapid de la începutul anilor 2000. Evoluția lor a contribuit la dezvoltarea tifloinformaticii, domeniu dedicat echipamentelor și programelor informatice pentru persoanele cu deficiențe de vedere.

Deși este simplu și utilizat pe scară largă, alfabetul Braille are și unele dezavantaje. Textul ocupă mult mai mult spațiu: seria Harry Potter ajunge la 36 de volume în Braille, față de 7 în ediția tipărită. În plus, costurile ridicate de tipărire și tirajele mici fac cărțile considerabil mai scumpe.

Cum scriau persoanele nevăzătoare în trecut?

Metodele timpurii aveau mult mai multe limite. La început, oamenii au încercat să reproducă forma literelor din materiale precum lemnul, pâsla sau bucățile de sârmă. Această soluție nu le permitea însă persoanelor nevăzătoare să scrie.

De această dată, dificultatea era citirea: semnele se ștergeau repede. O altă idee a fost scrierea cu noduri, care permitea atât scrierea, cât și citirea prin legarea unor noduri pe o sfoară. Sensul era dat de mărimea și numărul nodurilor, precum și de distanța dintre ele. După cum vă puteți imagina, transmiterea informațiilor în acest fel era extrem de lentă.

În cele din urmă, s-a răspândit alfabetul creat de Louis Braille, inspirat dintr-un sistem militar. Scrierea sa în puncte a pornit de la un sistem de comunicare folosit de armata franceză pentru a transmite ordine pe întuneric, fără a vorbi. Acesta utiliza 12 puncte în relief, nu 6. Louis Braille l-a simplificat și apoi l-a extins, adăugând notații matematice și muzicale.